Accident de masina
De mult încerc sa adaug conţinut pe această pagină. Iată că, la mai bine de 9 luni de la data întâmplării, reuşesc să scriu şi câteva cuvinte.
Timpul trece ciudat. Uneori prea repede, alteori prea încet. Nu ştiu dacă noi îl percepem diferit sau chiar trece altfel, în anumite momente. E greu de explicat. A trecut parcă prea repede de atunci şi până acum. A trecut parcă prea încet în cele câteva clipe care au făcut ca o maşină proaspăt achiziţionată şi mult mult dorită, să sfârşească astfel. Şi într-un mod bizar: vezi cum se întâmplă şi nu poţi face nimic. Doar observi. Neputincios.
Pentru cei ce nu mă cunosc, aş zice că sunt un şofer bun, experimentat. Şi nu-i neapărat ego-ul meu înfumurat, sunt mulţi care cred asta despre mine. Eu sunt doar unul dintre ei. :-)
La doar 2 luni de la achizițonare, mulţumiţi că avem o maşină bună, rapidă (când e nevoie), economă (mai puţin la viteză mare), ideală pentru drumeţii oriunde ai merge, am încercat să ne bucurăm de toate calităţile ei. Am mers excelent cu ea până în Grecia, iar in Corfu ne-am plimbat peste tot. În cele 7 zile petrecute acolo am trăit aventuri frumoase. După ultima vizită pe insulă, ne întorceam spre hotel. Până să ajungem în localitatea unde eram cazaţi, am oprit să alimentăm. Era deja ora 6 pm, urma să ajungem la hotel să facem bagajele ca a 2-a zi să plecăm înapoi spre România. Cu 2-3 km înainte să intrăm în localitate, într-o zonă de şosea cu o singură bandă pe sens, ne apropiam de un grup de maşini care mergeau încet (spre 40 km/h). Reduc inevitabil viteza intru în trepta a 2-a de viteză, hotărât sa depăşesc mormolocii (n-ar fi fost prima oară). Încep depăşirea accelerând puternic, deoarece erau cam 3-4 maşini şi ne apropiam de o zonă de drum cu linie continuă. La un moment dat observ o maşină în faţa coloanei pe care o depăşeam cum merge din ce în ce mai lent şi din ce în ce mai clar spre stânga. Apoi dă şi semnalul, tot spre stânga. Dau flash - nimic! Realizez că nu mă va observa şi, ca să evit accidentul, îmi dau seama că am loc să opresc până să ajung la ea (cam 20-25 m). Trag instinctiv un pic de volan spre stânga, frânez, claxonez, depășesc... După o secundă deja văd un stâlp mare drept în faţă, mă ţin strâns de volan cu o mână iar cu cealaltă pe claxon... Întorc capul spre dreapta să văd ce face Mia... Boom... Centura nu o lasă să se depărteze prea mult de scaun. Motorul oprit.... praf alb mult în faţa parbrizului... Cred că ceva loveşte maşina în spate. Simt o durere acută in frunte, nu am nimic. Mia are dureri în frunte, ceafă şi la spate... ieşim repede din maşină si ne depărtăm, neştiind dacă va exploda sau nu. Maşina care vira stânga şi care era, inițial, în fața noastră, acum ne lovise pe noi în spate, foarte uşor. Şoferul ei, parcă abia venise pe Pământ... Speriat, noi la fel... Am încercat să ne liniştim un pic.
Mai târziu încercăm să observăm detaliile. Nu existau urme de frână iar pe marginea drumului erau pietricele, probabil intrase ABS-ul şi nu a lăsat roţile să se blocheze, deci să facă urme. Asta înseamnă că, de la viteza la care ajunsesem în treapta a 2-a (70-80 km/h), probabil s-a redus până la 50-60 km/h la impact. La locul accidentului era linie continuă, deci nimeni nu trebuia să vireze. Nici să depăşească (e adevărat!). Dar ăsta nu e un motiv să nu te asiguri. Era clar că şoferul celălalt nu ne putea ajuta cu nimic, aşa încât a plecat speriat. A venit poliţia locală dupa 1 oră şi ceva, ne-a adus la hotel. N-au fost victime, nici prejudicii, aşa încât nu s-a făcut anchetă.
A trebuit să mai rămânem câteva zile în Corfu. Europa Travel, agenţia prin care luasem biletele, ne-a ajutat cu camerele pentru zilele neplanificate şi transport (nota 10). Restul, sunt detalii. Important este cu ce rămâi după o astfel de experienţă: chiar dacă ai maşină mai rapidă decât alţii, trebuie să ai ochii deschişi tot timpul şi să fii extrem de prudent. Pentru că nu contează cât de bun şofer eşti tu, când se iveşte ceva neprevăzut la care nu poţi fi decât spectator. Atenţie, atenţie, atenţie!
About / Despre acest blog
Disclaimer and privacy statement
Updated / Actualizat: 2009-03-17.
___
Timpul trece ciudat. Uneori prea repede, alteori prea încet. Nu ştiu dacă noi îl percepem diferit sau chiar trece altfel, în anumite momente. E greu de explicat. A trecut parcă prea repede de atunci şi până acum. A trecut parcă prea încet în cele câteva clipe care au făcut ca o maşină proaspăt achiziţionată şi mult mult dorită, să sfârşească astfel. Şi într-un mod bizar: vezi cum se întâmplă şi nu poţi face nimic. Doar observi. Neputincios.
Pentru cei ce nu mă cunosc, aş zice că sunt un şofer bun, experimentat. Şi nu-i neapărat ego-ul meu înfumurat, sunt mulţi care cred asta despre mine. Eu sunt doar unul dintre ei. :-)
La doar 2 luni de la achizițonare, mulţumiţi că avem o maşină bună, rapidă (când e nevoie), economă (mai puţin la viteză mare), ideală pentru drumeţii oriunde ai merge, am încercat să ne bucurăm de toate calităţile ei. Am mers excelent cu ea până în Grecia, iar in Corfu ne-am plimbat peste tot. În cele 7 zile petrecute acolo am trăit aventuri frumoase. După ultima vizită pe insulă, ne întorceam spre hotel. Până să ajungem în localitatea unde eram cazaţi, am oprit să alimentăm. Era deja ora 6 pm, urma să ajungem la hotel să facem bagajele ca a 2-a zi să plecăm înapoi spre România. Cu 2-3 km înainte să intrăm în localitate, într-o zonă de şosea cu o singură bandă pe sens, ne apropiam de un grup de maşini care mergeau încet (spre 40 km/h). Reduc inevitabil viteza intru în trepta a 2-a de viteză, hotărât sa depăşesc mormolocii (n-ar fi fost prima oară). Încep depăşirea accelerând puternic, deoarece erau cam 3-4 maşini şi ne apropiam de o zonă de drum cu linie continuă. La un moment dat observ o maşină în faţa coloanei pe care o depăşeam cum merge din ce în ce mai lent şi din ce în ce mai clar spre stânga. Apoi dă şi semnalul, tot spre stânga. Dau flash - nimic! Realizez că nu mă va observa şi, ca să evit accidentul, îmi dau seama că am loc să opresc până să ajung la ea (cam 20-25 m). Trag instinctiv un pic de volan spre stânga, frânez, claxonez, depășesc... După o secundă deja văd un stâlp mare drept în faţă, mă ţin strâns de volan cu o mână iar cu cealaltă pe claxon... Întorc capul spre dreapta să văd ce face Mia... Boom... Centura nu o lasă să se depărteze prea mult de scaun. Motorul oprit.... praf alb mult în faţa parbrizului... Cred că ceva loveşte maşina în spate. Simt o durere acută in frunte, nu am nimic. Mia are dureri în frunte, ceafă şi la spate... ieşim repede din maşină si ne depărtăm, neştiind dacă va exploda sau nu. Maşina care vira stânga şi care era, inițial, în fața noastră, acum ne lovise pe noi în spate, foarte uşor. Şoferul ei, parcă abia venise pe Pământ... Speriat, noi la fel... Am încercat să ne liniştim un pic.
Mai târziu încercăm să observăm detaliile. Nu existau urme de frână iar pe marginea drumului erau pietricele, probabil intrase ABS-ul şi nu a lăsat roţile să se blocheze, deci să facă urme. Asta înseamnă că, de la viteza la care ajunsesem în treapta a 2-a (70-80 km/h), probabil s-a redus până la 50-60 km/h la impact. La locul accidentului era linie continuă, deci nimeni nu trebuia să vireze. Nici să depăşească (e adevărat!). Dar ăsta nu e un motiv să nu te asiguri. Era clar că şoferul celălalt nu ne putea ajuta cu nimic, aşa încât a plecat speriat. A venit poliţia locală dupa 1 oră şi ceva, ne-a adus la hotel. N-au fost victime, nici prejudicii, aşa încât nu s-a făcut anchetă.
A trebuit să mai rămânem câteva zile în Corfu. Europa Travel, agenţia prin care luasem biletele, ne-a ajutat cu camerele pentru zilele neplanificate şi transport (nota 10). Restul, sunt detalii. Important este cu ce rămâi după o astfel de experienţă: chiar dacă ai maşină mai rapidă decât alţii, trebuie să ai ochii deschişi tot timpul şi să fii extrem de prudent. Pentru că nu contează cât de bun şofer eşti tu, când se iveşte ceva neprevăzut la care nu poţi fi decât spectator. Atenţie, atenţie, atenţie!
About / Despre acest blog
Disclaimer and privacy statement
Updated / Actualizat: 2009-03-17.
___
No comments:
Post a Comment